Idei de activitati si cadouri de Sfantul Nicolae

Sfantul Nicolae, sau protectorul copiilor cum mai este cunoscut, este o sarbatoare care ii inveseleste in general pe cei mici, dar si pe noi, adultii. Pentru ca timpul zboara si magia sarbatorilor isi face simtita prezenta incet incet, m-am gandit sa va prezint cateva idei de activitati si cadouri de Sfantul Nicolae, asa cum mi le amintesc din anii copilariei mele.

In primul rand, cu o seara inainte, veti curata impreuna cu cei mici ghetutele, dupa cum spune traditia. Dar, in afara de acest lucru, puteti face si alte activitati cu acestia. Este vorba despre timp de calitate petrecut impreuna cu familia, pana la urma.

Dat fiind ca provin dintr-o familie mare, obisnuiam sa ne strangem cu totii la noi acasa. Bunici, parinti, frati, surori, verisoare, toti stransi laolalta. Atmosfera era de neuitat ( bine, recunosc; poate pentru adulti atmosfera nu era una deloc linistitoare, cu copii de toate varstele care topaiau dintr-o camera in alta). Pentru ca Mos Nicolae sa ne faca o vizita si sa ne aduca si altceva in afara de nuieluse, care nu lipseau din nicio pereche de ghetute, trebuia sa fim ascultatori si sa ii oferim ceva.

Astfel, impreuna cu parintii si bunicii, ne intreceam in a confectiona cizmulite. Nu ne complicam cu cizmulite care trebuiau cusute, dar le faceam din hartie si ramasite de material colorat. A mea, in general, arata ca o sorcova si era cea mai impopotonata. Ma gandeam ca mosul o sa-mi aduca mie cele mai dragute cadouri, desi tata imi spunea ca sigur batranelul o sa orbeasca atunci cand o sa vada cizmulita realizata de mine.

Pentru a va face o idee, iata ce videoclip am gasit; chiar daca tematica este cu Mos Craciun, puteti folosi ideea in stilul propriu, si de Mos Nicolae:

Fiecare copil decupa si lipea pe cizmulita numele sau. Cei mai mici erau foarte incantati ca participau la aceasta activitate, desi ii ajutau foarte mult adultii. Iar noi, cei mari, le mai ingreunam uneori munca. Bunicii ii incurajau pe micuti, spunandu-le ca “se vor face ei mari”. Ar fi trebuit sa ascultam pe atunci aceste vorbe ale bunicilor pentru ca, in prezent, rolurile s-au schimbat.

Apoi, ca mos Nicolae sa apara, preparam praf magic pe care il raspandeam in jurul ghetutelor. Cum preparam praful magic? Nimic mai simplu!

Adultii achizitionau:
– sclipici;
– paiete multicolore.

Paietele si sclipiciul se mixau in boluri. Apoi, le amestecam cu pudra de talc si le puneam in borcanase mici. Dupa cativa ani, mi-am dat seama de ce adultii ne rugau sa lasam ghetutele afara, pe pragul usii, si sa imprastiem praful magic acolo. Noi, cei mari, inventam tot felul de povestioare pentru a-i necaji pe cei mici, si ii puneam sa spuna sau sa faca tot felul de nazbatii pentru ca “altfel nu vine Mos Nicolae la tine”. Nu de putine ori ii gaseau parintii plini de faina pe fata sau cu galbenus de ou in par ( fratele meu inca se razbuna pentru aceste mici glumite ).

Cand se lasa seara, incercam sa facem scrisori personalizate pentru Mos Nicolae, cu desene si cu ce am dori sa primim. Bunica ne spunea ca Mos Nicolae aduce cadouri mai micute, pentru ca testeaza drumul cu saniuta pentru Mos Craciun, si atunci vede daca intr-adevar copiii au fost cuminti sau nu.

Ca prin minune, Mos Nicolae venea tot timpul cu nuielusa, dar si cu alte cadouri. Cei mici primeau jucarioare micute si dulciuri, iar noi, cei mari, cate o pijama si ceva bun. Fara nicio exceptie, toti primeam cate o pereche de sosete care mai de care mai amuzante si cativa banuti de ciocolata.

Dulciurile constau adesea in bombonele in forma de bastonas, acadele de tot felul si ciocolatele.

Dar, ce sa vezi? Pe langa toate aceste cadouri, mosul lasa si o scrisorica pentru fiecare. Nu stiu cum, dar batranelul stia toate nazbatiile pe care le faceam. O data, un fratior mai mic a fost dezamagit de faptul ca Mos Nicolae i-a adus prea putini banuti “de aur”, si a inceput sa planga incontinuu. Fiind bun la suflet, Mosul i-a trimis o alta scrisoare, care suna cam asa: “Imi pare rau ca nu am mai avut banuti, dar a trebuit sa ii impart si altor copii, care nici macar nu au avut ghetute pe care sa le curete… Cred ca sunt foarte tristi…”

A doua zi, fratiorul cel mic a impartit copiilor sarmani de la gradinita banuti “de aur” si dulciuri si nu s-a mai plans niciodata de cadourile primite.

Culmea, toti eram foarte cuminti pana de Craciun, si incercam sa nu ne suparam familia, pentru ca stiam ca suntem urmariti, de undeva din Laponia, de catre cei doi mosuleti care ne imparteau cadouri…